Panourile convenționale de siliciu cristalin plasează linii metalice de rețea pe suprafața frontală a celulei pentru a colecta curentul. Acea grilă blochează o parte din lumina soarelui care intră și fiecare bară sau degetul imprimat pe partea din sticlă reprezintă fotoni pierduți care nu ajung niciodată la siliciu. HPBC 2.0, sau tehnologia de contact invers pasivat cu heterojuncție, mută întreaga structură a electrodului în spatele celulei. Suprafața frontală devine un plan continuu, neîntrerupt de absorbție a luminii, în timp ce contactele pozitive și negative sunt aranjate într-un model interdigitat pe spate.
Aceasta nu este o schimbare cosmetică. Îndepărtarea metalizării din față elimină pierderile de umbrire care reprezintă de obicei o parte măsurabilă a producției teoretice a unui panou. Combinat cu o bază de siliciu de tip N, care oferă o durată de viață mai lungă a purtătorului minoritar și o sensibilitate mai mică la impuritățile comune decât plăcile de tip P, rezultatul este o arhitectură celulară care pornește de la un plafon de eficiență mai mare înainte de începerea oricărei inginerie în aval. Pentru instalatori și proprietari de active, rezultatul practic este un modul care produce mai multă energie pe metru pătrat de spațiu pe acoperiș fără a necesita matrice mai mari, traducându-se direct în venituri mai mari pe durata de viață din aceeași amprentă fizică.
